Atlantida. Ultimul val
coperta Mina Ionescu Sunt un veșnic nevorbit. Tocmai de aceea m-am hotărât să scriu o carte — din dorința de a spune, în sfârșit, ceea ce am de spus. Vreau să transmit oamenilor ceea ce gândesc și simt, fără mască, fără grabă, fără teamă. Observ că, deși trăim într-o epocă a cunoașterii, adevărul este tratat cu superficialitate de oameni la fel de superficiali, care se cred atotcunoscători doar pentru că au acumulat, de-a lungul timpului, niște informații. Într-o lume în care se confundă zgomotul cu profunzimea, acești oameni ne răpesc cel mai de preț bun al nostru în era tehnologiei informației: Atenția . O fragmentăm, o irosim, o dăm pe nimic. Și odată cu ea, pierdem și capacitatea de a asculta, de a înțelege, de a simți cu adevărat.” Povestea pe care o scriu este pentru cei care încă mai cred în forța tainică a unei epopei — una aproape adevărată, care s-ar fi putut întâmpla... sau poate chiar s-a întâmplat. Pentru ceilalți, e doar un frumos roman SF, o evadare în lumi necunoscut...