Traditii alimentare ancestrale

Sunt convins că pentru a asigura copiilor noștri o viata mai sănătosă, fizică și mentală, pentru ca ulterior singuri să meargă pe acestă cale, trebuie mai intâi să ducem noi o astfel de viaţă și pentru asta NOI trebuie să învăţăm.
Cu drag vă spun că doresc să vă împărtășesc din cunoştinţele pe care le-am acumulat până în prezent, prin studiul individual și experiența mea. Să aflaţi că există şi altă cale de a trăi, mai sănătosă, pe care cu toţi putem merge, spre binele nostru si al familiilor nostre.

***

            Am să vă introduc pentru început în atmosfera rustică a unor vremuri în care masa în familie reprezenta un moment sacru. Pregătirile şi servirea mesei se desfăşurau ca un ritual religios. Femeile preparau alimentele respectând o serie de ritualuri pe care astăzi majoritatea oamenilor le consideră a fi copilăreşti. Preparau pâinea într-o anumită zi din săptămână şi într-un anumit moment al zilei, „închinau” ustensilele de bucătărie și unele alimente (le făceau semnul crucii). În general femeile aveau o stare benefică, de vibraţie înaltă, când efectuau orice activităţi de preparare a hranei. Aceste obiceiuri se mai regăsesc în locuri unde tradițiile încă se păstrează, Maramureșul și Bucovina și unde în preajma sărbătorilor creștine prepararea bucatelor și a prăjiturilor sunt efectuate în comun, când femeile cântă și spun glume într-o atmosferă de voie bună. Acestea nu sunt superstiții! sunt moduri în care putem lua de la alimente tot ce este mai bun.

Pe timpul servirii mesei femeile puneau mâncarea pe masă şi se aşezau alături de membrii familiilor în jurul unei mese rotunde. Se rostea o rugăciune de mulțumire, capul familiei făcea semnul crucii pe pâine (trupul lui Issus Hristos) şi o împărţea familiei. Se împărţea vinul (sângele lui Issus Hristos). Alimentele puse pe masă erau de bună calitate, din ograda proprie sau provenite din sat de la alţi ţărani.

Se respecta regula totul este permis dar la timpul potrivit deci mâncarea era în conformitate cu calendarul bisericesc, atunci neexistând alimente interzise. Mânceau cu toţii într-o ambianţă liniştită. Mulţumeau pentru mâncare lui Dumnezeu şi se ridicau de la masă neghiftuiți. Puţini cunoşteau semnificaţia acestor ritualuri. Le făceau pentru că „aşa era lăsat” şi pentru că se simţeau bine. Și bine făceau.

Tabloul descris nu reprezintă o etapă depăşită. Respectul pentru mâncare şi pentru activitatea de servire a mesei trebuie continuat iar modalitatea de a o face se poate adapta la vremurile noastre.

Încă de la preparare mâncarea trebuie să fie tratată cu respectul cuvenit şi pusă sub acţiunea unor energii benefice prin cântec, efectuarea semnului crucii, rugăciunea sau altă formă de implementare a energiilor înalte. Energiile stimulate prin aceste metode sacre nu elimină din alimente substanțele nebenefice pentru corp dar anulează energia lor. De asemenea, pot conduce la maximizarea aportului de substanţe benefice din alimente.

Există studii care au demonstrat prin măsurari fizico-chimice influenţa psihicului uman asupra apei, de asemenea a semnului crucii a asupra lichidelor şi implicit a alimentelor al cărui conţinut, se cunoaşte ca fiind în mare parte format din apă. Mă refer aici la cercetările efectuate de japonezul Emoto Masaru şi de o serie de cercetători ruşii de  la Institutul de Medicină Industrială şi Navală din Rusia şi Academia de Ştiinţe Medicale din Novosibirsk.

“Trupurile noastre devin ceea ce este hrana noastra, asa cum sufletele/spiritele noastre devin ceea ce sunt gândurile noastre”.